Hai Sictir!

Se dau datele problemei:

Firma la care lucrez lanseaza un concurs de compunere de tipul “Spune de ce iti doresti telefonul X si il primesti cadou”.

Concursul este castigat de o oarecare persoana dintr-un oras mare din Transilvania.

Firma comanda telefonul respectiv si il trimite prin curier castigatoarei, folosind servicii de curierat ale unei firme cu care lucreaza de foarte multe vreme – TCE.

La cateva zile dupa expedierea coletului, colega responsabila de concurs primeste mail de la castigatoarea concursului. Mailul respectiv descria pe un ton extrem de placut si amiabil ca a primit intradevar un colet de la firma, colet ce continea o cutie pe care se aflau insemnele producatorului telefonului, dar cutia nu continea decat o pereche de casti.

Urmeaza stupoare in iarba…

Avand in vedere ca la ambalarea coletului respectiv am participat mai multi – unu cauta scotch-ul, altu markerul, altu ajuta la lipit cat mai bine cutia sa nu se desfaca la transport incepem sa ne uitam perplexi unii la altii.

Suntem absolut siguri cu totii ca respectivul colet a plecat din sediul firmei noastre si cutia continea atat telefon cat si incarcator. Concluzie, curierul sau castigatorul a facut o nefacuta.

Avand iarasi in vedere tonul mailului trimis de castigatoare, poza ei ce infatisa un aer inocent si faptul ca este din Cluj (nu stiu de ce conteaza, dar conteaza) decidem ca vinovatul este vreunul din angajatii firmei de curierat.

Sunam la respectiva firma si ni se raspunde sec: dati mail, aici se suna doar pentru comenzi.

S-a dat mail. Cand mai aflu ceva va spun…

Stau acum si ma gandesc la urmatoarele aspecte ale problemei:

1: Trebuie sa fii extrem de disperat sa periclitezi un contract vechi cu o firma mare pentru un amarat de telefon mobil

2:Trebuie sa fii tampit ca sa periclitezi acel contract si jobul tau eventualele viitoare joburi pentru un telefon de vreo 500 ron.

3: Trebuie sa ai o mare durere undeva la 10 metri in spate, tu ca furnizor de servicii, ca sa nu sari de fund in sus cand ditamai clientul ti se plange de o astfel de problema.

Dar asta e tara lu’ Papura Voda in care traim.

Hai Sictir ma!

Nu ne sta in fire sa facem preluari de articole si nu-mi aduc aminte sa fi facut trimiteri la articolele altora de prea multe ori, insa, articolul de astazi de pe Standard.ro al lui Lucian Davidescu se incadreaza perfect pe linia noastra si va recomandam sa-l cititi:

10 lucruri pe care linia aeriană nu ţi le spune niciodată

1. Vindem mai multe bilete decât numărul de locuri din avion (overbooking), pentru că mulţi pasageri nu se prezintă. Însă uneori se prezintă, iar atunci te vom lăsa pe jos. În cazul ăsta, ai dreptul la reprogramare ŞI despăgubiri, exact ca în cazul unui zbor anulat.

2. Exagerăm durata de zbor pentru ca, şi dacă plecăm cu întârziere, să putem spune că am ajuns la timp. [...]

Continuarea articolului poate fi citita aici.

Treaba asta imi sta de mult pe limba/taste. Chiar nu considera nimeni o imbecilitate si o nesimtire faptul ca cei care ne incurajeaza cu drag sa ne facem card-uri de debit/credit pentru confortul platilor nu accepta plata cu card-ul la propriile casierii?

Nu poti plati rate cu un card de debit la casierie. Esti indrumat cu drag la bancomatul de afara. De ce? Pentru ca banca nu numai ca nu iese in pierdere niciodata. Ea trebuie sa castige de doua ori: o data la rata/rata de schimb si o data la comisionul de retragere de la bancomat. Jenant de nesimtit.

Si cu toate astea, tin sa felicit politica de self-banking de la ING care demonstreaza ca se poate face si educatie in cadrul consumatorului de servicii financiare in acelasi timp punandu-i la dispozitie instrumentele necesara fara interventia umana a vreunui angajat obosit cu glume proaste de tipul “n-ati scapat inca de rate!” cum mi-a fost dat sa aud azi la Volksbank. Un punct in plus vine din faptul ca sistemul ING inseamna si cheltuieli reduse cu personalul.

Deci, hai sictir pentru cine nu face banking cu buna credinta, tot respectul pentru restul.

E 3.01.2011. Afara ninge de rupe de mai bine de 12 ore. Arterele principala ale orasului sunt curatate destul de decent, dar strazile dintre blocuri, acelea unde trebuie sa ajunga livrarile la domiciliu ale celor de la Pizza Hut Delivery (PHD) sunt inzapezite total.

Socant este faptul ca la ora 17:30 prin nametii din fata blocului, un copilandru pe scuter PHD Auchan se chinuia sa-si duca la bun sfarsit livrarea. Trec de faptul ca scuterele astea sunt niste bombe si pe timp de ploaie, dar pe zapada? Si cu un pustan degerat la ghidon? Asa isi propune Pizza Hut sa faca business in Romania?

Stiam ca suntem o tara de sclavi, dar ma intreb ce trebuie sa se intample ca nesimtirea celor care ii trimit pe oamenii astia pe scutere la livrari pe vremea asta sa fie pedepsita? Unde sunt cei pe care-i platim cu bani grei din salarii sa ne protejeze drepturile de angajati? Protectia muncii exista in Romania?

Se sesizeaza cineva la timp sau e nevoie sa moara un copil d-asta cat timp Pizza Hut Delivery isi face de cap cum vrea, dezinteresata de soarta angajatilor?
Sau poate sunt nebun, iar PHD au organizat totul cu sange rece. Mai stii, poate i-au pus sa semneze vreun document prin care compania nu-si asuma nicio responsabilitate, iar copiii astia rupti de foame isi asuma riscuri pentru binele stapanului.

Hai sictir PHD, asa, de an nou!

Tatal meu are un prieten ce a fugit in America inainte de revolutie. Toate bune se frumoase, e fericit, are familie acolo.

In urma decesului tatalui sau (Dumnezeu sa il odihneasca),  tipul a fost nevoit sa se intoarca in Romania si sa se ocupe de succesiune, mosterniri etc.

Printre avutii se numara si un numar de actiuni SIF Muntenia. Omul nostru a dorit sa le vamda. A vizitat mai multi brokeri si stupoare: nu a putut sa vanda pentru ca nu avea CNP. Nu avea CNP pentru ca in momentul implementarii proceduri nu s-a dus sa si-l activeze si nici nevoie de el nu a avut pana acum. Sa zicem ca face parte din obligatiile unui cetatean ro activarea CNP-ului. Nu comentez asta.

Mi se pare  inadmisibil ca brokerii romania sa nu aiba o solutie pentru astfel de situatii. Mi se pare inadmisbil ca programatorii care au realizat prgramele respective sa nu fi prevazaut aceasta problema (chit ca nu era in caietul de sarcini). Birocratia stupida loveste din nou.

Atitudinea a fost si mai de prost gust: “Da ce va agitati asa? Imputerniciti pe cineva…”

Hai sictir ma!