Inmormantarea, incinerarea si Sfantul si Hulpavul Sinod

Romania in ansamblul ei este o tara saraca. Nu ai nevoie sa faci statistici, analize ca sa ajungi la concluzia asta. Semnele sunt clare, iar dintre ele doua ies in evidenta.

In primul rand, in saracie cultura este tinuta in coma indusa. Promovarea mizerabila la Bacalaureat, gradul de analfabetism, guvernanti care taie la sange bugetele institutiilor culturale, lideri culturali numiti pe criterii politice, toate acestea sunt semnele decaderii culturii in Romania.

In cel de-al doilea rand, in lumea celor saraci cu buzunarul si mai nou si saraci cu duhul, “Biserica” va incerca intotdeauna sa-si impuna ideile si stapanirea sub justificarea unei nevoi de apropiere de Dumnezeu in momentele de restriste. Un tip de manipulare clasica, nicidecum noua, ci intalnita de-a lungul istoriei in nenumarate randuri. Traim vremuri de restriste si dupa cum era evident, Biserica Ortodoxa Romana a inceput sa-si dea in petic.

Semne de aroganta

Cu o strategie de viitor evidenta, Biserica a pornit initial un atac asupra cimitirelor private. Bineinteles, doar pamantul bisericesc este sfant. Preotii nu vor mai oficia slujbe in cimitire private, fiind amendati sau chiar eliminati din randurile preotimii daca se vor abate de la noile ordine.

Astazi, autointitulatul “Sfant” Sinod condamna incinerarea si revine la o hotarare veche de un deceniu ce spune ca doar inhumarea este cea care respecta trupul si datina duhovniceasca. Pana acum, cei saraci sau singuri puteau fi incinerati cu dezlegare bisericeasca si le erau efectuate slujbele crestinesti. Dar pentru grasanii barbosi in sutane acest lucru nu are prea multa valoare atunci cand decreteaza cu maxima aroganta:

“Lipsa banilor sa nu fie un motiv de a incinera pe cei decedati, considerand ca inhumarea ar fi prea costisitoare”

Asa cum ne-am obisnuit, Biserica Ortodoxa Romana este pusa pe capatuit si jepcareala. Stim clar ca pentru tot ce fac, arareori platesc impozite sau dau chitante. Nu rar mi-a fost dat sa gasesc biserici cu usile inchise si stiu cazuri in care enoriasilor li s-a tipat sa paraseasca incinta bisericii, probabil pe motivul ca preotul n-avea chef sa fie alaturi de credinciosi. Ca sa nu mai spun ca ignoranta fata de cei nevoiasi -impotriva invataturilor religioase – este in casa ei in Biserica. Te-ai astepta ca Biserica sa ajute si sa vrea sa ajute pe cei sarmani ce si-ar cauta fie adapost, fie hrana, o haina sau o vorba buna. Unei cunostinte ce a vrut sa doneze niste haine la o Biserica in speranta ca preotul cunoaste mai bine cine are nevoie de ele si cine nu, i s-a replicat scurt, sec si mizerabil: “Dar ce suntem noi, casa de caritate? Duceti-va la asociatii!”

Ei bine, in conditiile in care interesul lor clar NU este asupra binelui comunitatii si al oamenilor pe si pentru care ar trebui sa slujeasca, astfel de decizii ce denota clar interesul personal si de ordin financiar al asa-ziselor sfinte fete bisericesti imi provoaca un dezgust si o repulsie mai mare decat cea pe care o resimt fata de spectrul politic.

Amaratilor, nu slujiti nimanui, doar propriilor burti si interese. Cu greu v-as putea cataloga ca altceva decat ca niste demoni in sutane. Hai sictir!

0 comments on “Inmormantarea, incinerarea si Sfantul si Hulpavul SinodAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>