Baiet fiind …

… santiere cutreieram, si furam teava de cornete. Si carbit ca sa fac pocnitori si bombe .

Nu mi-am imaginat insa, ca atunci cand voi fi mai mare am sa ajung tot pe santier. Un santier de marimea unei metropole europene, putin mai mica ce-i drept, dar tot metropola.

De ce? Pai ce, nu e asa? Unde faci un pas dai de o echipa de muncitori care schimba borduri, sapa a treia oara trotuarul proaspat asfaltat saptamana trecuta, fluiera fete pe strada (cred ca asta e cel mai placut aspect al muncii lor).

Nu am nimic cu ei, isi fac doar treaba (minus partea cu fluieratu’), dar cu ai nostri edili am un os de impartit!

Pai bine oameni (nu stiu daca sunteti buni, si sincer am dubii in privinta asta), cum se poate sa tineti orasul in santier de anul trecut? Am cam blocat amintirile de genul asta, da’ am impresia ca de fapt se face un an si mai bine de cand auzim pickhammere, excavatoare si alte utilaje poluand sonor Micul Paris.

Bordurile se schimba odata pe luna, trotuarele se micsoreaza dar nu cu cap – dovada fiind parcarile aiurea.

Nu puteti expropria terenurile care stau degeaba in centru si face parcari in ele? Nu puteti pentru ca probabil nu mai aveti bani la buget. Pai de ce nu mai aveti?

Nu puteti sa faceti treburile cu cap, pentru ca sa nu mai avem praf si zgomot? Nu puteti pentru ca ar dura mai putin si s-ar micsora costurile si partea vine mai mica!

Nu puteti sa grabiti instalarea liniei tramavaiului 34, ca sincer, metroul a devenit usor impracticabil? O sa ajungem sa avem impingatori la metrou ca la japonezi.

In concluzie: HAI SICTIR!

0 comments on “Baiet fiind …Add yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>