Metrorex – Oglinda societatii bucurestene

Acum cativa ani metroul bucurestean reprezenta o optiune de luat in calcul. In ciuda senzatie semi-claustrofobe pe care mi-o dadea, imi luam inima in dinti si ma deplasam la destinatie in conditii relativ civilizate.

In acea perioada, nu acelasi lucru se putea spune despre mijloacele de transport in comun de la suprafata, iar deplasarea cu autoturismul propriu era deja un cosmar.

Cautam pe geamul metroului o alternativa la figurile blazate, obosite ale calatorilor, insa tunelul nu era la fel de darnic precum “peisajele” ce pot fi admirate in timpul unei calatorii cu tramvaiul sau autobuzul. Beton. Beton. Bec. Beton. Reclama Coca Cola intre Universitate si Unirii. Beton. Beton. Bec. Beton. Genul de tipar care te scoate din minti la un moment dat. Inevitabil intorceam privirea catre calatori. Iar fete blazate. Iar “Libertatea”. Pe prima pagina: “Libertatea a stabilit un nou record de audienta”.

Timpul a trecut. Ion i-a spus lui Gheorghe ca e mai “cool” cu metroul. E mai liber. Gheorghe i-a spus lui Marin si Marin a spus tuturor colegilor de vodka de la ora 6 AM. Peisajul metroului s-a diversificat. Aerul respirabil de dinainte a devenit din ce in ce mai putin, iar atmosfera tot mai insuportabila.

Aglomeratie domne’, nu joaca. Acum, plang dupa momentele in care reuseam sa intrezaresc betonul de dincolo de geam. Acum ma multumesc cu o partida de “heavy petting” cu pensionara cu 2 sacosi de rafie din stanga mea, cu subratul ce pare sa nu se fi intalnit vreodata cu apa si deodorantul din dreapta nasului meu, cu cei 2 trendinezi aflati la un aurolac distanta de mine, care, daca nu se manifesta exagerat de zgomotos nu se fac remarcati.

De fapt, ma multumesc numai in cazul in care reusesc sa urc in metrou. In momentul in care metroul soseste in statie, toata lumea se inghesuie sa urce. Indiferent ca merg 4 statii sau doar o statie, ei trebuie sa fie primii. Si asta pana sa apuce sa coboare cei din metrou. Cei mai frustranti sunt nesimtitii care, desi merg doar o statie, urca primii si se duc pana la cealalta usa, ca apoi, la prima, sa ii calce in picioare pe toti ca sa iasa pe usa pe care au intrat.

Nu, ei nu pot astepta sa urce primii cei care merg mai mult, pentru ca apoi, sa ramana ei in dreptul usii la final. Valabil si pentru boii care merg mai multe statii, dar raman sudati de barele de la usi.

Initial am incercat sa inaintez printre ei cu clasicul “Pardon”. Nu a functionat. Au urmat inaintarile fortate, pe baza de coate oltenesti. A functionat, insa nu fara urmari. Mereu se gasea un bou care, in ciuda pozitiei nesimtite in care se afla, era afectat de loviturile plasate strategic. Drept urmare, isi mai lua una la primul comentariu. Dar totul are o limita. Sunt multi. Prea multi. Cata frunza si cata iarba, si e imposibil sa-i educi sau sa-i “supui”, iar bodyguarzii sunt putini, dezinteresati si nici prea sclipitori.

Aglomeratie mare, zau asa. Cu toate astea, cel mai interesant lucru este ca la orele de varf, cronometrul dintre trenuri tot depaseste 10 minute. Curata nesimtire, in ciuda banilor pe care ii bagam cu varf si indesat in c*rul Metrorexului. Curata sodomie. Nu tu suplimentare de trenuri. Nu tu conditii de bun simt de calatorie. Nu tu calatori de bun simt.

Si atunci ce faci? Iti faci sange rau, tragi un “Hai sictir!” printre dinti si o iei pe jos resemnat, prin aerul proaspat imbogatit cu noxe, gropi, gunoaie si noroi. Bun venit in subteranele din Bucuresti 2009. Capitala europeana.

4 comments on “Metrorex – Oglinda societatii bucuresteneAdd yours →

  1. Cu riscul de a-mi lua un “hai sictir” :), “metrorex” suntem noi, adica si tu si eu. Faptul c-ai invatat sa dai din coate olteneste, vezi bine nu ti-a adus mari satisfactii. Daca fiecare dintre noi ar fi mai putin oltean … daca si cu parca.
    Trec prin aceeasi frustrare sau ar trebui – in unele dimineti reusesc sa o evit. Chiar se poate, respectiv ora aia critica la care tot bucuresteanul da buluc, tu sa absentezi.
    Dar tre’ sa te scoli cu un sfert de ceas mai devreme. Un mic compromis. Daca nu ti-l asumi (a nu se intelege ca iti spun eu ce sa-ti asumi, e doar a manner of speech) esti in aceeasi masura responsabil pentru frustrare.
    Eu m-am gandit sa trec pe bicicleta. Si eco si ieftin. :)

  2. N-ai de ce sa-ti iei un “hai sictir”. Compromisul de care vorbesti s-ar traduce in cazul meu prin a renunta la calatoriile cu metroul si trecerea pe doua roti, dar motorizate. :)

    Cat despre acel sfert de ora, crede-ma, si Ion a aflat despre el, si i-a spus lui Gheorghe, care a decis sa vina cu 30 de minute mai devreme, asta dupa ce i-a spus lui Marin, care a stabilit pe ascuns, cu colegii de vodka, sa plece cu 45 de minute mai devreme. Si asa, nu mai am cum sa-i ocolesc. I need my sleep.

  3. No, io nu stiu unde sade nea Ion si alde Gheo si Marin, da’ la mine in zona zoster daca plec la 820 am scapat de nervi.
    “I need my sleep” – asta argument :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>