13-15 Iunie 1990 – 3 zile de istorie romaneasca

Trei zile de istorie neagra. Trei zile in care s-a rescris cursul istoriei romanesti. Trei zile in care jertfele romanilor din decembrie 1989 au fost calcate in picioare de autointitulatii salvatori nationali.

Piata Universitatii, simbol al luptei pentru democratie, a fost martora tradarii intereselor nationale si a unor evenimente de o barbarie greu de imaginat.

In momentul in care fostii revolutionari alaturi de intelectualitatea momentului (actori, poeti, jurnalisti, tineri studenti si dizidenti mai varstnici) au simtit ca aceeasi nomeclaturisti, activisti si securisti de dinainte de ’89 se pregatesc sa acapareze iarasi tara, au decis sa iasa din nou in Piata Universitatii pentru a-si face cunoscute punctele de vedere.

Manifestatiile au atras extrem de multi oameni. In paralel, tovarasul Ion Iliescu incita poporul la violenta impotriva demonstrantilor, numindu-i golani, fascisti sau drogati. Vazand ca manifestatiile nu se incheie, in 13 Iunie 1990, conducatorii de atunci ai tarii (Ion Iliescu alaturi de FSN – Frontul Salvarii Nationale) cer interventia fortelor de ordine.

Manifestanti ce aveau mai bine de 20 de zile de greva foamei la activ au macalarit la propriu tot ce au prins in cale, barbati, femei, copii, batrani. Generalul Mihai Chitac, pe atunci Ministru de Interne, declara cu seninatate ca fortele de ordine au intervenit cu blandete si ca nu au fost violente, avand ordin sa nu lovesca manifestantii, insa imaginile filmate arata altceva, arata un cosmar.

Cu toate acestea, manifestatiei nu i s-a putut pune punct, iar Mihai Chitac a fost eliberat din functie, cel mai probabil deoarece nu a reusit sa-i ingenucheze pe manifestanti. Acelasi Mihai Chitac ce facuse parte din echipa de suprimare a evenimentolor revolutionare din Timisoara. Acelasi Mihai Chitac promovat in grad dupa Revolutie si numit in functia de ministru de catre saracul, dar cinstitul tovaras Ion Iliescu.

Esecul lui Chitac il face pe Iliescu sa ceara ajutorul minerilor. Oameni simpli, fara prea multa carte si fara capacitate de a lua o decizie proprie, minerii s-au lasat condusi precum o turma de vite, s-au lasat invrajbiti si astfel au devenit partasi la crimele produse intre 13 si 15 iunie. Imagini de cosmar au fost inregistrate in timpul interventiei lor. Sediile partidelor liberal si taranist, precum si sedii de publicatii, organizatii revolutionare si chiar sediul Televiziunii Romane au fost luate cu asalt si devastate. Haosul s-a instaurat. Frica se citea in ochii tuturor bucurestenilor. Nimeni nu mai avea curajul sa iasa pe strada.

Plantarea florilor, semnele de victorie de dupa suprimarea manifestatiei, toate puteau de la o posta a confuzie si control. Cum poti crede ca un animal insetat de sange iti va strange mana a doua zi si-ti va pune flori in fata casei? Poate pe mormant, desi acolo mai degraba ar scuipa.

Fericit din cale afara ca isi pastreaza locul cald in fruntea tarii, loc dobandit in urma unei miscari populare manipulata pana a fost transformata in lovitura de stat, Iliescu tine o cuvantare (alaturi de Miron Cozma) in care le spune minerilor “eliberatori”:

“Va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sunteti o forta puternica; cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca; oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu”.
Ion Iliescu, Iunie 1990

Acestea sunt cele trei zile de istorie romaneasca pe care nu avem voie sa le uitam. Manualele de istorie nu vorbesc despre ele, sau vorbesc fugar, dar zecile de morti din cimitirul Straulesti 2 nu au liniste. Din respect pentru ei nu trebuie sa uitam.

Nu trebuie sa uitam din respect pentru cei ce s-au sacrificat si atunci, dar si in 1989 pentru ca tu sa-ti permiti astazi sa mergi cu buletinul prin Uniunea Europeana si sa-ti permiti sa alegi intre mai multe sortimente decat apa tonica si Brifcor.

Militienilor ce au ridicat atunci bastoanele asupra oamenilor, barbarilor ce au devastat capitala cu bate si tarnacoape, dar mai ales tovarasului Ion Iliescu: Hai Sictir! Sunteti asteptati la groapa de gunoi a istoriei.

NoMo’ (KaTaNa) – XIII

Documentar Piata Universitatii 13-15 Iunie 1990

Partea 1Partea 2Partea 3Partea 4

1 comment on “13-15 Iunie 1990 – 3 zile de istorie romaneascaAdd yours →

  1. nu inteleg un lucru de ce nu este inchis si domnul iliescu sau condamnat la moarte pt ce a facut in anul 1990 cine se mai face vinovat de mineriada de atunci cum a reusit iliescu sa scape

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>