Sambata, ora 7:20 AM. In spatele blocului meu un cretin coafeaza un copac cu o drujba. Privesc ceasul si ma baricadez ingrozit sub perna dar bazaitul motorului se strecoara insistent printre miile de fulgi si imi zgarie timpanul. Pulsul creste.

Ora 8:00 AM. Cainele vecinului de deasupra incepe sa alerge isteric prin casa iar vecinul incepe sa il injure. Nu stiu daca sa-mi fie mila de mine sau de caine; animalul ala chiar nu are pic de demnitate. Indes perna si mai tare.

In urmatoarea jumatate de ora universul meu exclusiv sonor este populat pe rand de maneaua care bubuie dintr-o masina in trecere, doi-trei cetateni care comunica de la 1 km distanta menajandu-si factura de mobil, cativa copii isterici si parca un scuter. E clar, cartierul Pantelimon s-a trezit si nu are mila pentru cine-a fost la B’estfest aseara. Ca sa evit comotia cerebrala cedez asediului si ma refugiez sub dus. De obicei ma calmeaza. Stau acolo cat simt nevoia si ma gandesc ce frumoasa e viata, ca afara e soare, a inceput weekend-ul, cea mai dulce fata ma asteapta la micul dejun, etc.

Ora 9:20 AM. Linistit si revigorat ies pe balcon sa imi intind prosopul. Sfidare: liniste totala. Se aud doar frunzele fosnind si cateva pasarele. Unde sunt zelosii si balosii de mai devreme? Au obosit? Si-au impresionat vecinii cu harnicia si acum s-au linistit? M-au trezit si acum s-au bagat la umbra?

Hai sictir bai somnambulilor! Daca va pasioneaza munca campului practicati-o in afara orasului. Si pana acolo mergeti in varful picioarelor.

Pentru primarii nostri probabil ca acest mic genocid e un motiv de impaunare. Cum ne curata ei strazile fara incetare asa cum citeam noi in ziare ca se face “in Germania”. Cata grija au ei ca nici macar un fir de praf sa nu intre in ochisorii sau nasucul copiilor nostri, cum racoresc ei orasul vara stropindu-l neincetat…

Mie mi se pare ca beneficiarii emotionali ai acestei actiuni sunt doua categorii de cetateni nesemnificative ca numar: pensionarii sclerozati care plesnesc de fericire cand vad cum prospera (aparent) mandra lor capitala respectiv domnii care manuiesc aceste masinarii complexe si pe care nu ii poti pune sa munceasca noaptea, cum ar fi civilizat, ca vorba aceea, ei cand mai fac nani?

Mi se mai pare ca toata porcaria asta face mai putin bine decat ar putea si mai mult rau decat ar trebui imprastiind apa infestata si plina de mal din lacuri, sugrumand circulatia si asa vai de capul ei si creand pericole suplimentare pentru vehiculele pe doua roti (si asa vanate ca niste caprioare de vajnicii nostri soferi vorbitori la telefonul mobil).

Mi se pare o treaba prost facuta care pute (la propriu) a rahat si (la figurat) a demagogie ieftina. Si nu sunt dispus sa accept ca “tot e un pas inainte ca se face”. Dupa 20 de ani de putoare puteau sa o faca cum trebuie adica noaptea.

Ramanem asadar cu treaba prost facuta si cu bunele intentii spoite ostentativ. Iar ei, 6+1 primari + Rebu, Supercom, Romprest & Co cu un umed Hai Sictir!

1. Domnul Zoso, care pe vremuri avea si opinii pertinente e foarte suparat pentru ca Asociatia Motociclistilor din Romania relanseaza campania “Motociclistii exista in trafic”. Se inscrie astfel cu entuziasm in randul romanilor carcotasi care bombane la tot ce misca pe principiul ca e mai usor sa mananci un rahat decat sa pui umarul. Mi se pare trist si periculos faptul ca astfel de specimene care intr-un fel sau altul au capatat ceva audienta se reped sa alimenteze caracterul distructiv al “gloatei” spunandu-i ceea ce vrea sa auda. Asa ca, fara suparare, hai sictir bai comentatorilor! Incercati si voi o atitudine constructiva, s-ar putea sa va simtiti mai bine.

2. Enel SA imi trimite undeva in luna martie o instiintare (“Somatie”) cum ca in curand imi stinge lumina pentru ca nu am platit 10,97 lei taxa radio pe luna decembrie 2008. Factura respectiva fusese achitata, asa cum le-am dovedit de altfel, prin banca dar banuiesc ca trei luni e un timp mult prea scurt in era internetului pentru ca aceasta valoroasa informatie sa ajunga la ei. Impresionant! Hai sictir bai melcilor! Taiati-mi undele radio daca sunteti tari. Si pe urma sunati la banca sa va verificati contul ca acolo ati ramas.

3. Intr-o seara imi inving retinerile si ma uit la mult trambitatul “meci al unei natiuni” Romania – Serbia. Si vad o nationala a Romaniei care, in ciuda valorii discutabile (nu poti avea o echipa din Mutu si atat) se lupta admirabil cu un adversar foarte hotarat si pe alocuri lipsit de Fair Play. Pentru prima data dupa mult timp berea a avut un gust bun. Nu acelasi meci l-au vazut si comentatorii de la TV care timp de 90 de minute au vazut numai dusmani peste tot: mingea, bara, smocul de iarba, raul-ramul, toate care odata ne erau alaturi s-au intors acum impotriva noastra. Hai sictir mai plapanzilor! Fiti barbati! Am pierdut cu capul sus si asta e un mare pas inainte.

4. Politia l-a arestat pe Gigi pentru ca si-a recuperat masina cu parul (aka cu pistolul) de la baietii care i-o “imprumutasera”. Sunt departe de a fi un fan Gigi si incerc nici sa nu ma bucur de raul altuia asa ca problema in sine ma lasa fix indiferent. In plus sunt convins ca nu asta e substratul real si ca de fapt a suparat el pe cineva. Insa, ca un om caruia i s-a furat o masina pe care Politia nu a miscat un deget sa o caute, interpretez atitudinea ”autoritatilor” in felul urmator: “noi nu va protejam de infractori, dar daca cumva incercati sa va protejati singuri  veti avea de a face cu noi!” Sictir, sa traiti!

5. Acum doua saptamani incerc sa cumpar de la IKEA un dulap pentru baie. Nu este pe stoc asa ca ma roaga politicos sa revin si imi spun si cand anume, ca sa nu vin degeaba. Superb. Revin la data stabilita:
- Numai este pe stoc.
- Pai mi-ati spus ca vine saptamana asta.
- Au venit dar s-au vandut.
- ???
- A venit doar unul

Paste fericit!

Pragul de sus.

Intr-una din saptamanile trecute am aceptat ideea unui temerar de a merge intr-un bar sa vedem meciul CFR Cluj – Bordeaux. Reteta simpla: o mana de oameni cu care ma vad mult prea rar + bar + singura echipa romaneasca pentru care aveam o urma de respect.

Experienta absolut reusita. In ciuda rezultatului si a unei diferente de valoare care si-a spus cuvantul ne-am veselit, am suferit si una peste alta ne-am simtit excelent. Exista o urma de bucurie in amaraciunea pe care o simti cand echipa favorita pierde dupa un meci bun; undeva in suflet ai confirmarea ca merita sa suferi. Si nu e putin.

Mizeria

Acelasi prieten, aceeasi inspiratie, cateva saptamani mai tarziu. Trei baieti veseli, ne imbracam cu ce avem mai gros si mergem pe stadionul Giulesti sa vedem meciul de cupa Sportul Studentesc – CFR Cluj, arbitrat (veti vedea putin mai tarziu unde bat) de un distins domn din Timisoara. Meciurile Sportului au un farmec aparte pentru ca sunt intime. Stadionul e aproape gol si fiecare le poate striga ce vrea jucatorilor si arbitrilor avand garantia ca va fi auzit. Surprinzator, lipsesc injuraturile.

Ca niste oameni rationali ce suntem, ne stegem constiincios scaunele, luam partea celor mai slabi si ne inarmam cu speranta. Si cand colo ce sa vezi? O echipa Sportul Studentesc mai slaba decat ne imaginam si mult mai putin motivata decat speram. Nimic de neacceptat pana aici. Dar ce te faci ca trenul de Cluj adusese alta echipa decat cea din Liga Campionilor. O gasca de brazilieni bezmetici si romani nervosi (Muresan esti praf! Mergi la medic) care au incercat si au reusit sa joace de la egal la egal cu o divizionara B macinata de dezinteres si batuta mar de oricine o prinde. Peste asta a mai venit si trenul de la Timisoara care ne-a adus un arbitru care vedea un alt meci si care, spre deosebire de haiducii din tribune nu tinea cu cei mai slabi (i-o  fi fost si greu saracul sa-si dea seama care sunt aia).

Ardelenii (+ banatenii, italienii si alte natii)

De mic copil de cand mergeam la mare cu parintii mocneste in mine revolta fata de sentimentul de superioritate pe care il manifesta locuitorii partii de nor/vest a minunatei noastre tari. Oamenii astia chiar sunt convinsi ca totul sclipeste sub ei si ca toate mucurile de tigara din jurul lor sunt generate de bucurestenii meschini si ingamfati a caror companie nu o pot evita din pacate.
Ceea ce am vazut eu joi seara pe stadionul Giulesti imi da din pacate dreptate. Clujeni, timisoreni, italieni sau brazilieni sunt si ei cu totii “oameni”. Cand reflectoarele sunt aprinse se intorc cu fata spre occident, isi pun hainele de duminica si sclipesc. Cand ramanem “noi intre noi” isi dau arama pe fata si se adapteaza perfect sistemului intern de valori. Adica devin niste porci fara scrupule pe care mizeria nu ii deranjeaza atata timp cat pe tabela sunt in avantaj. Nu e nici o problema sa castigi cu arbitrii in fata unei echipe din divizia B. Nici o problema sa strici distractia catorva zeci de fraieri care venisera sa isi vada echipa cum ia bataie pe bune ca sa se bucure ca au de ce veni si data viitoare. Rezultatul conteaza. Ipocrizia sa traiasca!

No, hai sictir bai minunatilor! Sa dam Ardealul Ungariei. Macar vreo doua saptamani.

Amortit, ma tarasc spre baie prin frigul crunt care umple pana la refuz spatiul din jurul meu sperand, naiv, ca e doar un cosmar. Zadarnic. Ajung la baie, deci nu sunt pe strada. Ma lovesc de usa. Doare. Deci nu visez. Si pentru a nu stiu cata oara ma revolt in sinea mea, ca prostul: cum e posibil? Secolul XXI, Uniunea Europeana, toate cliseele intelectuale tampite pe care le folosesc ca sa ma dau destept imi dau buzna in minte si ma forteaza sa ma trezesc, lucru care din principiu nu imi place. In fine, pufai si ma calmez. Nu foloseste la nimic si imi mai si stric dimineata (e luni, sa fim veseli, ce Dumnezeu!).

Ma imbrac bine si in asteptarea cafelei pornesc televizorul (alt reflex tampit). Si vad la stiri cum  alianta PSD-PC si-a lansat candidatii pentru alegerile parlamentare. O adunatura de porci gusati, infractori machiati si toape hilare defileaza prin fata privirii mele incetosate fluturand aceleasi idealuri inalte ambalate in promisiuni: vor readuce in tara “bietii” romani care muncesc pe mii de euro in tari unde dimineata e cald in case, vor readuce Ploiestiul la 45 de minute de Bucuresti (s-a cascat vreo prapastie si eu nu am aflat bai poetilor?), vor face si vor drege. Mi se face sila. Stiu ca vor urma alte lansari ale altor aliante: PD-L, PNL, PNG, PNT si multe alte P-uri. Toti maimutoii care de ani de zile ne toaca banii si ne rad in nas se aduna odata la patru ani la TV sa ne promita chestii. Si culmea, de fiecare data, pe partea cealalta a ecranului semnele elementare ale civilizatiei lipsesc: caldura, siguranta, dreptate, libertate, piste de biciclisti,  parcari pentru scutere si motociclete, educatie, sanatate, nivel de trai…

Ceea ce ma intristeaza definitiv este ca am impresia ca dupa ani de framantari s-a atins un oarecare echilibru pe “piata” politica din Romania. Fortele s-au cernut, s-au grupat, procentele nu mai variaza spectaculos asa ca speranta ca dispar “astia” si vin “ai nostri” s-a fasait. Asa cum americanii nu au mai venit sa ii salveze pe bunicii nostri la fel nici “ai nostri” nu mai vin. Pentru ca, spre deosebire de americani, “ai nostri” nu exista. S-au vopsit, s-au reorientat la prima pala de vant si au incetat sa mai fie ai nostri. Ne-au tradat.

Asa ca nu imi mai ramane decat sa evadez din statistici, sa nu votez pe nimeni.
Hai sictir bai hahalerelor! Nu ma reprezentati si nu ma veti reprezenta vreodata. Nu pe mine.

Ati observat ca de la o vreme in Bucuresti nu mai merg semafoarele? Nu, nu ma refer la ce se intampla cand ploua. Si nici nu ma refer la semafoare puse pe “galben intermitent”. Vorbesc de adevarate “capcane ale mortii” instalate in marile intersectii, semafoare carora nu le functioneaza becurile. Invatat sa dau cu presupusul, banuiesc ca e din cauza inlocuirii semafoarelor vechi, “prostutze” cu cele noi, “inteligente” si banuiesc ca oamenii care le au in grija sunt la fel ca vechile semafoare. Pentru ca se intampla urmatorul scenariu: ajungi la o intersectie, venind pe drum cu prioritate si intalnesti 4 semafoare (2 proaste si 2 destepte) toate “mute” adica cu toate becurile stinse. Nu stii daca merg asa ca te descurci aplicand in aproximativ 1/2 secunde, pe rand, urmatoarele criterii:

1. Mai sunt masini care stau? Daca da te opresti (or sti ei ceva!).
2. Semafoarele pietonilor merg (sunt tot 4)? Daca da, te orientezi dupa ele.
3. Semafoarele arterei cu care te intersectezi sunt montate stramb? (poti trege cu ochiul la ce culoare au “ei”). Daca da e mana cereasca.
4. Numai pentru cunoscatori: te faci ca treci; se opresc? Daca da inseamna ca nici ei nu au “culoare” deci ai prioritate.

Oricum ar fi mi se pare strigator la cer si dureaza de prea mult timp. Traim intr-o capitala care se vrea civilizata si europeana dar de luni de zile nu ne merg semafoarele. Este deranjant, frustrant, aberant, dar mai presus de toate periculos. Si se intampla in timp ce primaria, politia, guvernul, ne vorbesc de solutii inteligente, infrastructura, norme, studii. Intrebare: oamenii astia nu circula pe strazi? De fapt cred ca gresec. Cand ai girofar pe masina nu te intereseaza culoarea semaforului.

Domnilor, hai sictir!