Sunt unul dintre nefericitii ce locuiesc in blocul unde organizatia Sector 6 a PNL Bucuresti isi are sediul. Vis-a-vis de Sala Dalles. Istoria noastra, a locatarilor, s-a ciocnit, involuntar (sau nu), de nenumarate ori cu cea a stimabililor liberali din pravalia respectiva.

De la locuri de parcare ocupate abuziv, pana la cauciucuri taiate si masini “vopsite” de portarii lor. Pentru binele tarii, desigur! Astfel, membrii unui partid aflat la guvernare in Romania se sterg la fund cu legea care reglementeaza statutul locurilor de parcare si interzice imprejmuirea, sub orice forma, a respectivelor locuri inchiriate. Au venit cu o armata de muncitori si au scos stalpii pe care si-i plantasera alti nesimtiti. Dupa care, OMFG!, si-au imprejmuit propriile locuri. Ca sa va imaginati mai bine situatia: in fata blocului meu exista o parcare de, sa zicem, 50 de locuri – give or take – impartita frateste intre locatarii blocului si Dalli; desigur, PNL-ul avea musai nevoie de locurile proprii de parcare, deoarece oamenii care vin acolo la sedinte nu pot sa-si parcheze masinile la 20 de metri mai incolo, asa ca au mai luat si ei 3 sferturi din parcarea locatarilor. “luat” este exprimarea corecta, nu “inchiriat”. Spatiul public nu se imprejmuieste, deoarece el poate fi, cel mult, concesionat si nu dat in proprietate? Detalii…

Daca peste problema locurilor de parcare am inceput, de ceva vreme, sa trec, odata cu alegerile s-a ivit o alta problema. Cand televiziunile anunta primele rezultate ale alegerilor (celebrele “exit poll”-uri), PNL-istii nostri au obiceiul sa se stranga in aceeasi camera, sa dea televizoarele la maxim, sa deschida toate geamurile si sa inceapa sa urle timp de 2-3 ore, chiar daca nu le e clar motivul pentru care fac asta.

Aseara… “Oprescu a castigat primaria capitalei”. PNL-istii urla. Wtf?? “Chiliman castiga Sectorul 1″, aia urla din nou. Aici inteleg. Se scandeaza “CHI LI MAN”, se urla din nou. Ok, nu mai inteleg, au castigat o amarata primarie de sector, that’s it. Declara Basescu ceva. Se striga “Mu*e” si “La revedere, va spunem la revedere”. Ies la o tigara, dar se intorc imediat in fata televizorului ca nu stiu cine de la organizatia centrala declara nu stiu ce. “Cine e pe primul loc, cine e pe primul loc”. Whaaat? Se-njura din nou; amiabil de data asta. Doar niste fatuci cu glumitele lor.

Se face ora 11 30 deja si nu mai suport. Ma uit de curiozitate pe geam si tot vad lumini aprinzandu-se in bloc. Ma-ntreb daca a sunat cineva la politie… Eu am sunat; daca au si trimis un echipaj, nu stiu.

Ma consider o persoana cu principii liberale, dar nu sunt, in nici intr-un caz PNL-ist. Am avut un oarecare respect pentru acest partid, dar acum mai am doar pentru 2-3 reprezentati. Ce s-a intamplat aseara este doar un mic exemplu de modul in care inteleg ei politica. Niste glume de politicieni pentru care infrangerea adversarului de catre un alt adversar (cel putin asta ar trebui sa fie Oprescu pentru PNL) reprezinta o victorie. Un partid ale carui standarde au ajuns atat de scazute, incat atingerea pragului de 5% va fi, probabil, urmatorul sau tel la alegerile generale din toamna. In rest, “fai, hai la o tigare” plus alte glumite in organizatia Sectorului 6 a PNL. Punem Bucurestiul (cu tot cu tara) pe roate si-i dam drumul la vale.

Nu am nici un dubiu ca PDL-ul, PSD-ul, precum si alte partide sunt formate din aceleasi (ter)tipuri de oameni. Poate chiar mai rau. Dar, deocamdata, tara mea, despre care scriu, e blocul 23 A din Balcescu. Iar acolo nimeni nu voteaza PNL.

Sictir. Hai sictir,

Marius

De la sacose plimbate cu nonsalanta sub ochii cetatenilor, la manevre de urgenta pentru ocrotirea confratilor, militienii nu se dau inapoi de la nimic. Ba da, gresesc, se dau inapoi de la respectarea juramintelor pe care le-au facut inainte sa-si trasforme falcile si abdomenele in veritabile concasoare; pe vremea cand inca mai credeau ca viata e un sir lung de combinatii. Le trece repede, nu mai cred, sunt absolut siguri. Cu o lista impresionanta de militienisme, un fel de Biblie in bransa, personajele reusesc sa se reinventeze zi de zi. Militienismul de azi cu siguranta nu mai merge maine, dar… Dar sa nu ne gandim asa departe, “carpe diem!”. Exista timp pentru tot si toate, iar maine va rasari din nou soarele pe strada lor! Il au si pe el la mana cu ceva.

Desigur ca nu doresc sa generalizez. Incetati sa mai credeti ca noi, oamenii, suntem toti atat de rai incat sa nu toleram exceptiile. Defapt, daca v-ati gandit vreounul pana la paragraful curent ca generalizez, inseamna ca tocmai voi ati cazut in aceasta capcana. Exista politisti. Sunt cat se poate de convins de asta! Chiar am avut placerea de-a face cu ei si sper sa mai am si de-aici inainte. Ii incurajez calduros sa nu se transforme in militieni si sa lase naibii deoparte militienismele. Asta ar trebui sa faceti toti. Nu mai inghititi militienismele si, sub nici o forma, nu le mai incurajati.

Suntem idioti daca ne gandim ca militienii (inca) exista doar din cauza sistemului. Responsabilitatea e in egala masura si a noastra. Nu incerc sa par demagog, dar oare chiar isi imagineaza cineva ca va trai ziua in care lucrurile se vor misca, intr-un sens bun, doar prin imbunatatirea sus numitului sistem – fie ca ea presupune salarii mai mari ori logistica mai buna?

Sictir. Hai sictir,

Marius

In rest, toate bune…

Sictir. Hai sictir,

Marius

Multe tampenii iti este dat sa vezi in tara asta. Despre cateva dintre ele puteti sa cititi aici. Dar un anume segment le intrece, parca, in ultimul timp, pe toate. Functionari nesimititi, judecatori corupti, politicieni incompetenti, “take five”, urmeaza sa se termine campionatul de fotbal al Romaniei: Divizia A/Liga I (Burger sau nu, oricum numai la National TV auzi denumirea asta; poate din cauza ca fratii Necula au de-a face si cu berea in cauza) e pe cale sa-si desemneze invingatorii. Nu cred ca a existat vreun alt campionat de fotbal unde jocul, in sine, sa conteze atat de putin. Evit sa intru in detalii tocmai pentru a nu promova mai mult aceste mizerii.

Tragi, insa, linie, dupa un sezon (fara o etapa, ce-i drept, dar ma indoiesc ca acolo e speranta mantuirii pentru cei implicati in aceasta tevatura) si vezi cum au existat, la fiecare joc, doua tabere: cea care acuza de blat (pentru care, evident, meciul respectiv nu a inregistrat un rezultat favorabil), respectiv cea care doreste sa elimine suspiciunile si sa legitimeze actiunile intreprinse (referindu-se la acelasi meci, desigur). Cu atat mai hilar este ca de la patron pana la femeie de serviciu, fiecare club a facut parte, pe rand, din cele doua tabere, alternandu-le spectaculos.

Acum vin eu si intreb: de ce sa continui sa versi articole sau reportaje (nici nu mai discut calitatea lor), din postura redactorilor sau editorilor departamentelor de stiri sportive, referitoare la aceasta competitie sau, mai grav, la oamenii care “conduc” cluburile de fotbal ori forurile abilitate? Ok, rating. Dar in conditiile astea o sa educi o natie de huligani si analfabeti care nici macar la televizor nu o sa mai stie sa dea drumul. Atunci ce faci? O bagi repede pe Simona Senzual sa arate, in plina strada, un bust pe care e scris “Ghidul idiotului in folosirea televizorului”, iar pe fund, datele meteo pentru Libertatea (avem doar o Simona Senzual, ce sa-i facem!).

Nici consumatorii de astfel de “evenimente sportive” nu imi sunt mai pe plac. De ce sa te duci la stadion doar sa huidui echipa adversa in conditiile in care nu cunosti nici 3 jucatori din echipa in galeria careia te afli? De ce sa iesi in strada sa bati oameni? De ce sa-ti placa sa vezi stiri despre nunta lui Chivu sau despre Simona Patruleasa in stirile sportive?

Bai, inchideti televizoarele, aruncati ziarele si nu mai intrati pe forumuri doar sa va injurati ca idiotii unii cu altii. Si puneti mana si cititi o carte!

Sictir. Hai sictir,

Marius

De exemplu: cei de la BEC au facut-o lata ieri; din punctul meu de vedere chiar s-au aruncat rau de tot. Si-au “permis” sa implementeze cateva completari regulamentelor de campanie (electorala, cum altfel!), prin care li se interzice partidelor si membrilor acestora sa ofere “atentii” musteriilor dornici sa-si vanda voturile. Altfel spus, “baietii buni” nu mai pot primi, mai nou, orice fel de bun cu valoare economica “semnificativa”, alimente sau bauturi alcoolice/nealcoolice ori produse din tutun.

Trecand peste caracterul generalist al asa zisei legi – asa cum sunt aproape toate legile la noi, s-a avut grija sa ramana loc de interpretare – e o masura corecta, necesara, dar, oarecum, intarziata. Ii acordam, totusi, BEC-ului prezumptia de nevinovatie; sa spunem doar ca nu s-au asteptat ca lucrurile sa mearga atat de departe cu “mita” electorala.

Devenim putin reductionisti si realizam ca organizatiile ce conduc o tara se impart in doua mari categorii: legislative si executive. Primele au datoria de a elabora legi, celelalte urmand sa le puna in practica si sa vegheze la respectarea lor. Intorcandu-ne, acum, la cazul nostru, obervam cu placere ca a fost adoptata o lege in acest sens. Ramane, asadar, problema aplicarii ei. Hmm… Was ist das?

La nici o zi de la luarea acestei masuri, apar rezultatele. Carne de miel in pungi PD-L prin Ghermanesti, batai si mutilari la coada pentru carnatii lui Vanghelie, in Sectorul 5. Multumim Romania!

Sictir. Hai sictir,
Marius