La tribunal a venit Monica Columbeanu, însoţiţă de avocaţi şi avocatul lui Irinel. Monica nu a făcut niciun fel de declaraţii la plecarea. (cui?)

Avocatul lui Irinel a cerut amânarea cererii, iar noul termen a fost fixat în 19 mai. Irinel a depus şi o plângere penală împotriva executorului judecătoresc pe care îl acuza ca nu a respectat legea, acuzândul că a făcut parte dintr-un scenariu bine pus la punct de Monica pentru a-i lua fiica de la Izvorani.

Asta este site-ul de stiri Realitatea.net. Cotele prostiei au atins maxime istorice. Editorii sunt probabil un pachet de corespondenti de la un seral din Ciorogarla, asta in cazul in care n-o platesc la cuvant pe Baba Safta de la Cucuietii din Deal. Eu as zice ca se cer niste concedieri pe acolo.

Hai sictir “jurnalistilor”.

Since April, when Roger Vangheluwe, the bishop of Bruges, resigned after admitting persistently molesting a nephew, the Adriaenssens commission has been inundated with evidence, with hundreds of victims coming forward.

He has since documented cases of abuse occurring in almost every diocese in the country and in virtually every school run by the church. “We can say that no part of the country escapes sexual abuse of minors by one or several [church] members,” said Adriaenssens.

As vrea sa nu pot da crezare acestor fapte, dar mi-e imposibil, si chit ca nu este vorba de religia in care m-am nascut eu, tot nu-mi pot ascunde repulsia si dispretul fata de acesti caini, javre mascate in “miei ai Domnului”. Si totodata, ma incearca sentimentul ca nu sunt ei mai rai decat ai nostri, ci doar ca ai nostri se ascund mai bine.

Sunt convins ca si Romania musteste de cazuri de pedofilie in care sunt implicate fete bisericesti, mai ales in mediul rural. Sunt convins ca preotii la care ne inchinam mai des decat la icoane si de care ne “temem” mai mult decat de Dumnezeu au mai multe pacate si suflete mai negre decat noi. Poate nu toti, dar in mintea mea sunt de mult catalogati. Sunt catalogati de cand un preot cu Sony Vaio si pantofi Armani mi-a cerut o donatie pentru biserica. Sunt catalogati de cand un preot a cerut unei batrane “inca 500.000 pentru biserica, altfel las mortul la poarta cimitirului si nu-l bag inauntru”. Sunt catalogati de cand averile lor si ale bisericii se strang “neimpozabil” si in afara verificarilor si-n cur la care suntem noi supusi. Sunt catalogati de cand se opun libertatilor fundamentale ale individului in numele reglementarilor inventate de OM.

I-am catalogat si acum cand se opun cu ardoare legalizarii prostitutiei. Astia ar prefera sa vada copile rapite, batute, violate si fortate sa se prostitueze, decat sa le vada intr-un mediu cat de cat reglementat si curat pe cele care ORICUM aleg sa isi castige asa banii. Daca biserica ar avea cota parte din profit, pentru “spalarea pacatelor curvelor”, probabil ar accepta cu zambetul pe buze, dar asa, cand statul devine cel mai important peste din Romania nu le e bine. Apropo, am asa un vag sentiment ca prostitutia are o vechime mai mare decat religiile care o condamna, nu? A asistat la moartea multor religii, nasterea altora si va mai supravietui multor astfel de cicluri.

Tu cititorule, cauta dincolo de fetele prealuminate. Exista sanse sa gasesti suflete mai intunecate decat umbrele din sufletul tau, iar acestor suflete NU LE DATOREZI NIMIC. Daca esti o persoana credincioasa, indiferent de religia in care te-ai nascut, respecta-ti Dumnezeul. Cere-i Lui ajutorul, Lui inchina-te. Biserica este a omului. “Casa lui Dumnezeu” este in inima ta, iar zicala: “Fa ce zice preotul, nu ce face el” este doar o scuza meschina pentru mizeriile pe care omenirea le-a comis de-a lungul istoriei la indemnul si cu “ocrotirea” bisericii.

Hai sictir! Cui? Se simt ei cu musca pe sutana.

Fie ca in spatele acestei declaratii se afla o strategie politica sau nu, dincolo de faptul ca momentul propice “utilizarii” a trecut (nu sustin astfel de metode ar trebui utilizate vreodata), Patapievici ramane o mizerie prin implicarea intr-o mizerie. Hai sictir, “cultule”!

Erau vremuri in care Cotidianul era realist, era nepartinitor, era credibil si constructiv. Dar acele vremuri au apus. Au fost acuzati de pro-basescianism (Traian Ungureanu sau TRU fiind un fan infocat al presedintelui), si totusi nu era atat de deranjat. Existau mereu opinii PRO si CONTRA.

Toate acestea s-au schimbat odata cu preluarea postului de redactor sef de catre Cornel Nistorescu (jurnalist al carui trecut frumos de la Evenimentul Zilei a fost patat de lipsa onoarei plus ghimpele personal pe care-l am impotriva sa pentru “vanatoarea de motociclisti”). Noul Cotidianul face cinste culorii rosii ce-i defineste brand-ul. Face cinste este un eufemism. Cotidianul nu-si manifesta in mod pozitiv suportul fata de PSD si aliatii acestuia. Cotidianul loveste continuu in adversarii lor. Cotidianul a uitat cum ne explica in ce fel a saracit tara acest partid de comunisti reformati, corupti si analfabeti.

Nu, nici adversarii lor nu sunt mai frumosi si mai drepti. Si nu acesta este subiectul articolului. Subiectul articolului este cifra ZERO, caci pentru Cotidianul, aceasta este valoarea principiilor jurnalistice.

Este suficient sa rasfoiesti prima pagina pentru a vedea loviturile continue aplicate celor ce se pozitioneaza de cealalta parte a baricadei. Nu mai vedem stiri de actualitate. Actualitatea este viata lui Basescu, viata apropiatilor sai, viata familiei sale. Blog-urile Cotidianul roiesc de pesedei manjiti, iar preluarile de articole din presa straina sunt traduse in mod voit gresit, pentru a pune intr-o lumina proasta personajele tinta ale incercarilor de discreditare ale Cotidianului.

Voi lua exemplu unul dintre articolele recente ale ziarului, o preluare a unui editorial din Wall Street Journal, din care voi extrage un fragment elocvent:

“Preşedintele de centru-dreapta Traian Băsescu, un fost căpitan de navă cu un discurs grosolan, a pierdut avantajul pe care îl deţinea în sondaje, după o serie de gafe politice şi o dispută legată de o înregistrare video.”
Sursa: Articol Cotidianul

In varianta sa originala:

“Center-right President Traian Basescu, a blunt-talking former ship captain, lost his lead in the polls this week after a spate of political gaffes and a dispute over a video.”
Sursa: Articol Wall Street Journal

Iata cum “blunt-talking” (orice dictionar de limba engleza ne va spune ca aceasta expresie se traduce ca “vorbire directa, clara, ne-evaziva“) devine “grosolan”, caci normal, Presedintele in functiune al Romaniei este dusmanul politic al apropiatilor Cotidianului. Daca ziarul are posibilitatea sa prosteasca masele (neoferind link catre articolul preluat, ci doar traducerea stupida si rea-voita), o va face.

Exemplele sunt mult mai multe, dar pentru acesta am dovada clara a relei credinte, intrucat mi-e greu sa cred ca un jurnalist ARE VOIE sa comita o asemenea greseala. Asta este valoarea principiilor jurnalistice ale noului Cotidianul si ale capitanului de vas jurnalistic ce ia apa din ce in ce mai puternic.

V-as fi apelat cu “dragii mei”, dar mi-erati dragi cand nu erati parasute politice. Acum va zic doar hai sictir! si scufundare placuta.

Pai bine domne’, e frumos sa mananci cacat cu patos ani si ani de zile? Sa pupi dorsale cu orice ocazie? Sa-l suni in orice emisiune? Sa-i difuzezi dansurile tribale pe capote de Meibeac? Sa-l lasi sa fantezeze in libera voie pe ecranele televiziunilor si apoi sa arunci vina pe telespectatorii tai?

Ia sa vedem ce spune vertebralul nostru jurnalist:

Televiziunile de sport sînt puse la zid, mai ales de către presa scrisă generalistă. [...] Nici televiziunile nu sînt mai prejos. GSPTV poate fi acuzat de prea mult Gigi atunci cînd pe celelalte canale va fi prea mult Mozart sau prea mult Shakespeare.

Aline, bag seama ca nu cauti decat o scuza mioritica ce nu valoreaza mai mult de 2 RON, si aia rupti pe la colturi. Vorbesti de mizerii si te astepti sa le rezolve altii pe a le lor pentru a ti le verifica si tu pe ale tale? Ineptii! Va doare la basca de ce face Becali atata timp cat va face audienta.

Acum, ca vreti sa prindeti valul populatiei, publicati caricaturi ce-l iau la misto. Peste 2 ore il chemati la talk-show, ca oricum asa fac toti.

Ghicitoare: Era odata un cioban. Si ciobanul nostru avea vise de marire si… o curva.

Ia zi maestre, ghicesti cine e curva?

Nu te chinui. Iti zic eu. Presa. Nu doar cea sportiva. Toata. De la A la Z. Si presa e formata din? Jurnalisti.

Hai sictir ma! Spalati-va de maro la gura ca va bate Dumnezeu de cata ipocrizie emanati!

Iarasi vom asaltati de mesaje de campanie rasuflate, mutre acre, bete in funduri si alte astfel de imagini ce fac peisajul electoral romanesc sa provoace greata oricui il priveste.

Nu suntem in stare nici macar sa avem un site decent al guvernului… incercam sa il copiem pe cel american.

Dar ce imi vad ochii? PNG si PRM ar putea fuziona in timpul campaniei? Pai cum devine asta bah acestia? Ca nu meritati sa fiti strigati altfel. Dupa ce castigati, pototpul? Ati luat lozu’ (de parca se va si intampla) si va bagati picioarele? Ori faceti coalitie pana la sfarsit ori va duceti inapoi la mami si plangeti ca nu va iubeste nimeni.

Eu personal sunt scarbit.

Hai sictir!

Hai monarhia!

PS: Stiu ca post-ul are un ton cam dur, dar cui nu-i place sa nu citeasca!

Totusi, idiotenia asta publicata pe 16 octombrie in Cotidianul, nu-mi da pace.

Nici un cuplu bucureştean nu se va putea căsători fără să planteze un puiet. Regula se va aplica şi locuitorilor Capitalei care vor să îşi înmatriculeze un autoturism.

Deci s-a inteles da? Ba tinerilor, ca aveti putere de munca. Hai ca daca nu s-a instalat Prigoana la primarie, ne cere prea multi bani pentru plantarea de copaci in spatiu verde, dar pe voi, va prostim.

Vreti masina? Hopa la lopata. Vreti casatorii? Hopa la lopata. Da, la lopata! Pai ce, credeati ca scapati cu o taxa de spatiu verde ceva? Nu copilu’. Te duci frumos cu nea Traian (nume fictiv), care-ti va da o lopata, vei planta copacul, vei fi pozat cu el, ca sa nu uiti cat de bou esti considerat si dupa aia iti da Iisus de la Primarie dezlegare la noaptea nuntii.

Ma, eu inteleg asta. E ok, e frumos sa vrem mai mult spatiu verde. Acceptam, mai greu sau mai usor si o “taxa verde”, dar sa ma pui sa dau la lopata? Pai bine ma, cine imi ia “invoiere” de la serviciu? Cine-mi plateste orele alea? Pentru ce am tocit bancile scolilor, ca sa vin sa dau cu nea Traian la lopata doar ca sa-mi dea voie Oprescu sa-mi iau nevasta?

Ma saraciilor, in frunte cu asta de s-a gandit sa puna peste Bucuresti o cruce (o fi ea in forma de autostrada, dar tot cruce e), alta solutie nu ati gasit?

Va dati voi “verzi“, dar tot a rosu putiti de la o posta. Pe cand facem si defilari cu poza marelui manager? Hai sictir!

Dincolo de incapacitatea de a structura un articol ca la carte, dincolo de nesimtirea de a numi adunatura de mizerii un editorial, textul lui Tuca din editia online de astazi a Jurnalului Vertical este o dejectie nascuta din ungherele gandirii unui esec. Mai dureros pentru Tuca este faptul ca nici la a da gres nu se pricepe, esecul sau fiind imposibil de catalogat drept rasunator.

Este dureros sa incasezi palme de la bloggeri, iar Tuca a invatat-o pe propria piele. E dureros cand blogosfera, desi nu te inghite, te scuipa. E dureros, dar Tuca este un roman model. El nu-si permite sa contrazica tipologia taranului roman, ajuns la oras, parvenit si cu aere de cult. Isi da arama pe fata dintr-un colt al tavernei, cu o sclipire neagra in ochi: “F*tu-va-n gura de bloggeri! Va fac eu!” Si se apleaca asupra laptop-ului, dand nastere unei mizerii.

Spicuind cateva din perlele “maestrului” raman de-a dreptul siderat:

• “[...] frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, ca nişte mici servitori ai globalizării [...]“
• “[...] victime ale incompetenţei proprii, nişte onanişti ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului [...]“
• “[...] bloggeri doar ca să scape de rosul pe dinăuntru al meschinăriei [...]“
• “[...] bloggeri la discreţie, bloggeri la kilogram, bloggeri la borcan, bloggeri la cutie, bloggeri la legătură [...]“

“Editorialul” epigonului abunda in epitete. Bloggerul roman devine pe rand onanist, frustrat, meschin, banal, incompetent si cate si mai cate.. Ura, invidie, imposibilitatea unei resemnari in fata esecului iminent, toate sunt evidente, toate razbat din cuvintele sale.

Stim Tuca, stim ca este greu sa-ti pierzi audienta. Stim ca e greu sa te aliniezi standardelor noi, cand nu mai poti tine pasul nici cu cele vechi. Stim ca si tu impartasesti soarta unora dintre colegii tai intr-ale datului in taste. Jurnalismul de taverna, jurnalismul slugarnic moare, iar voi resimtiti chinurile. Stim. Stim si nu ne pare rau.

Suntem bloggeri. Suntem bloggeri pe langa job-urile full-time. Suntem bloggeri part-time. Nu ne purta de grija, viata e destul de darnica cu noi. Si nici nu suntem anonimi, e doar mai greu cu tehnologia pentru unii. Whois, Google, efortul e prea mare.

La revedere Tuca. Ah, pardon, nu te mai vrea nimeni, asa ca: Adio Tuca si Hai Sictir! Si ia-i si pe Ciutacu, Stan, Gadea si Cristoiu cu tine.