Socant este faptul ca la ora 17:30 prin nametii din fata blocului, un copilandru pe scuter PHD Auchan se chinuia sa-si duca la bun sfarsit livrarea. Trec de faptul ca scuterele astea sunt niste bombe si pe timp de ploaie, dar pe zapada? Si cu un pustan degerat la ghidon? Asa isi propune Pizza Hut sa faca business in Romania?

Stiam ca suntem o tara de sclavi, dar ma intreb ce trebuie sa se intample ca nesimtirea celor care ii trimit pe oamenii astia pe scutere la livrari pe vremea asta sa fie pedepsita? Unde sunt cei pe care-i platim cu bani grei din salarii sa ne protejeze drepturile de angajati? Protectia muncii exista in Romania?

Se sesizeaza cineva la timp sau e nevoie sa moara un copil d-asta cat timp Pizza Hut Delivery isi face de cap cum vrea, dezinteresata de soarta angajatilor?
Sau poate sunt nebun, iar PHD au organizat totul cu sange rece. Mai stii, poate i-au pus sa semneze vreun document prin care compania nu-si asuma nicio responsabilitate, iar copiii astia rupti de foame isi asuma riscuri pentru binele stapanului.

Hai sictir PHD, asa, de an nou!

Sursa foto: Realitatea.net

Unde sunt oamenii din spitale? Chiar suntem inconjurati numai de nemernici de genul acesta? Chiar ajungem sa ne simtim mai in sigurata coplesiti de boala decat pe patul de spital? Deja spitalele romanesti incep sa-mi aduca aminte de experimentele doctorului Mengele.

Mai mult de-atat. In comentariile articolului sursa, o vita ce posteaza sub numele de “ema toader” debiteaza o imbecilitate crunta, incercand sa gaseasca o scuza nemernicei din stire:

“Nu e mereu vorba de spaga! Problema e ca sunt chiar si 2 asistente la 60 de copii! De ce nu te-ai dus la o clinica privata sa nasti, poate acolo ar fi beneficiat chiar de o asistenta doar ptr bebelusul tau!”

Cum sa incerc sa-ti explic cu frumosul nesimtito? Cele 2 asistente sunt platite sa ne ingrijeasca pruncii, nu sa ii omoare sau sa-i maltrateze. Daca nu le convine situatia, sa-si dea demisia. Iar la clinica privata, spre deosebire de tine care probabil o arzi decent intr-un post din spital cu mana intinsa la spagi, nu-si poate permite oricine sa mearga. Iar SCOPUL SISTEMULUI DE SANATATE nu este sa te faca sa fugi cat poti de el, ci sa-ti ofere sprijit calificat, cel putin decent, ca pentru el platesc romanii contributii la jegul ala de CNAS.

Se face o comisie. Va ancheta cazul. Li se va rupe… cordonul ombilical de cazul asta. Asistenta va fi data afara, dar ca ea mai sunt multi/multe in spitale. Acesta nu e un caz singular si nu se vor opri, pentru ca nimeni nu face nimic. Nici autoritatile, nici oamenii cu frica de Dumnezeu si lege, care inca mai spera ca legea sa actioneze macar o data in viata de partea lor. Slabe sanse.

Hai sictir sistemului. Hai sictir mintilor bolnave tip “ema toader”. Nu ma consider o persoana religioasa, dar daca exista un Iad, atunci sigur pentru voi exista.

“Trebuie să spunem clar şi răspicat prea multă legislaţie de asistenţă socială încurajează nemunca în detrimentul muncii. [...] Legislaţia noastră de 20 de ani în încurajează pe oameni să stea în această stare cu ajutoare sociale, fără să fie stimulaţi să îşi caute un loc de muncă.”
Emil Boc, (Inca) Prim-ministru

Pasajul citat nu este vreo maxima generica, ceea ce i-ar da un caracter de realitate. Este vorba de situatia specifica a Romaniei, unde domnul Boc este de parere ca statul este prea darnic in asistenta sociala.

Am sa ma rezum la a constata ca are dreptate dintr-o singura perspectiva: Este prea multa legislatie. DAR, este prea prost (sau deloc) aplicata. Angajatii contribuie lunar sume uriase la bugetul asigurarilor sociale, iar cand au nevoie de un set de analize cu suportul CNAS-ului sunt trimisi la plimbare ba de institutia la care contribuie, ba de spitalele si clinicile care nu vor sa auda de CNAS, care este datornic multora, de foarte multa vreme.

Sunt de acord, avem multi asistati social pe hartie. In realitate, prea putini dintre ei sunt asistati eficient.

Problema draga Boc nu este legislatia care incurajeaza nemunca. Problema este jegul de legislatie care incurajeaza munca la negru si fuga din tara. Problema sunteti voi, tu… un prim-ministru trecut prin 4 guverne si fara o realizare importanta in aceasta functie, sau in general. Poate cu exceptia cazaturii in emisiunea lui Andrei Gheorghe. Atunci macar ne-ai facut sa zambim, acum ochii oamenilor lucesc a “urari de bine”.

Hai sictir!

De cate dovezi mai avem nevoie sa incepem sa platim mai bine doctorii si asistentii/asistentele cu dragoste de oameni si sa-i scuturam din posturi pe nemernicii care atarna cu mana intinsa la bolnavi. E un sistem corupt, mizer si sarac. Un sistem in care un brandardier te lasa sa mori daca nu ai 10RON in buzunar, iar la 10RON oricum stramba din nas.

E un sistem un care o asistenta, stricata la stomac probabil, lasa fara supraveghere 1 ora o camera de o importanta majora la Maternitatea Giulesti. Un sistem ce trebuie decimat de sus pana jos fara mila si fara considerente nepotiste.

Am respect pentru doctori si pentru curajul si rabdarea pe care o au de a se inhama la o asemenea viata, insa nu toti doctorii sunt oameni. A lucra in Sanatate nu este o meserie, e mai mult decat atat, iar gunoaiele din sistem care atarna atat la banul public cat si la spagile bolnavilor, precum doamnele de o certa varsta cu dorsalul latit pe scaunele Administratiilor Financiare sau al altor servicii de stat, NU AU CE CAUTA in sistem.

Hai sictir nenorocitilor. Sa vad ce puteti spune acum cand ati taiat din fasa cel mai frumos vis al atator tineri!

Pe cei ce nu se simt cu musca pe caciula, ii rog sa nu se simta lejati de acest post.

Si totodata, vreau sa-mi exprim fericirea si multumirea ca exista servicii ca SMURD conduse de manageri exceptionali si cu oameni, nu angajati, plini de pasiune si dragoste de oameni! Jos palaria!

(Va avertizez ca urmeaza un post luuuung. Lung, pentru ca s-au intamplat multe si a implicat MULTA nesimtire.)

Dupa cum spuneam, momentul prost a venit. Si cum mergea Fat Frumos (eu), calare pe motor, pe bulevardul Mihai Bravu, la o viteza de croaziera legala, nu apuca sa traverseze intersectia Vatra Luminoasa sper Muncii ca din banda a doua ii iese brusc o masina in fata. In fata la 2-3 metri. Dom’ sofer nu s-a asigurat cand a facut manevra de evitare a masinii care-i franase in fata, si a ales sa traga de volan sa intre pe banda a 3-a (a mea).

Sigur, ca tabla lu’ ala din fata durea mai tare decat pielea mea. Si uite cum m-am vazut fortat intr-o fractiune de secunda sa decid:

a. Intru in el, sau…
b. Incerc sa franez.

Am ales a doua varianta, dar cum distanta a fost extrem de mica, frana brutala am reusit inevitabilul si am blocat roata fata. Motorul pe jos, eu pe jos, planand cativa metri pe asfalt cu ochii dupa motorul ce isi continua drumul pe o parte, julindu-se tot mai mult cu fiecare metru.

Ma ridic, dau sa fug dupa masina. Nu opreste, ma intorc la motor sa-l ridic. In spatele meu a oprit un coleg de pasiune (Multumesc mult Teddy pentru ajutor, daca citesti postul asta cumva!). Ne uitam amandoi la motor, constatam ca daunele nu-s exagerate. Ne decidem asupra numarului masinii si el pleaca dupa ea.

E momentul sa ma uit la daunele mele. Manusile sfasiate si o gaura in palma. O alta gaura mai mica in genuchiul stang si una lunga, neagra si plina de sange pe antebratul drept. Si atunci mi-am zis: “Ba, bine ca ai intrat incet in intersectie. Altfel, era praf acum.”

Se intoarce Teddy. Soferul oprise putin mai sus si venea si el. Intorc motorul si incep sa-l imping incet spre trotuar. Se pune verde pentru masini. Incep cursele in jurul meu, care ajunsesem pe banda doi. Aici intervine primul “Hai sictir” pentru boul cu Audi care era sa ma mai spulbere o data in timp ce impingeam.

Si da-i, si impinge, plin de sange pe maini. Hai sictir repriza a doua: ‘tu-va-n gura de “cetateni”. E bine sa o ardeti uitandu-va din statia de tramvai sau autobuz. Unul nu v-ati oferit sa ajutati. Hai sictir!.

Si ajung in dreptul statiei. Imping din greu, cu mainile tremurande, cand aud un claxon din spate. Ma intorc… uite cine claxona. Pasarica la ~25 de ani, bruneta intr-un Peugeot 407. Pai bine ma taratura jegoasa, unde gatu’ ma-tii crezi ca pot sa alerg ca sa ma dau mai repede din calea majestatii tale de printesa. ‘Tii ma-tii, nu ai idee cata carne ai mancat! (A fost “Hai sictir repriza 3“)

Imi revin. Motorul porneste, plec asa cu sangele suroi spre Politia Rutiera aia de la Vitan. Ajung. Un militian gras cat casa se uita si analizeaza situatie: “Tu tre’ sa mergi la spital. Ah, nu a fost contact, imi pare rau. O iei in mana. Legea nu te apara, trebuia sa dai si tu in masina macar asa putin!”. Hai jura pe slanina ta ca asta trebuia sa fac. Sa-mi risc viata de 2 ori mai tare ca sa-ti dau tie motiv sa-i completezi soferului un proces verbal. Pai da tati, legea e de cacat si il numeste pe sofer “autor moral” si doar atat, fara sa-l pedepseasca, dar tu… grasut mic care o arde caldut la birou, mai ai si tupeul sa faci glume? Hai sictir ma! (4)

Plec la spital la Floreasca. Soferul se tine dupa mine (a mers peste tot unde am vrut). Intru la Ortopedie, aici un doctor plictisit, o asistenta paralela si un rezident cu glume de tipul militianului de mai sus. Evident, l-am luat si pe asta in primire. Hai sictir nr. 5 pentru el. Boule, esti acolo sa-ti faci treaba nu sa-mi dai sfaturi in ce masina sa dau eu cu motorul!

Asistenta imi panseaza ranile. Doctorul face pe “finul cunoscator” al fenomenului. Dupa ce ma panseaza pe maini, asistenta da sa plece.

- Nu va suparati, dar la picior, nu-mi puneti nimic?
- Pai nu e asa de mare.
- Nu conteaza, e rana deschisa, se infecteaza, se freaca de blugi, ma jeneaza. Pune-ti va rog un pansamet!

Au urmat doua priviri taioase de la doctor si asistenta, de tipul “Mah, dar pretentios mai esti. Ne mai mananci multa vreme?”. S-a conformat tipa. Hai sictir 6 pentru dorinta de a ajuta! Ba nu, pentru a-si face meseria.

Apare echipaj de la politia rutiera. 2 tipi. Unul mai in varsta, si el cunoscator al “vitezomanilor pe motoare”. Celalt, cu infinit mai mult bun simt. Incep clasicele replici: Ai venit tare. Nu va mai ajunge. Dar de 30 la ora ati auzit si voi?

Ma asteptam, MEREU e vina motocislitului. Puteam sa stau si pe loc, tot ar fi comentat ceva. Trec peste nervii pe care mi i-am facut tacit si plecam la “locul accidentului”. Se fac masuratori. Se pozeaza. Mergem la motor. Se constata daunele. Politistul mai tanar (si mai mic in grad) imi spune: Pai clar, la cum arati tu si cum arata motorul n-aveai viteza. Dar imi pare rau, legea e aiurea si nu te pot ajuta desi e clar ca-i vina soferului.

Accept explicatia. El este pus in slujba lui pentru a aplica legea. Nu e vina lui ca e proasta. Accept explicatia si pentru faptul ca din prima a fost echilibrat si cerebral si nu s-a aruncat in “dume proaste” precum colegul sau mai mare in grad.

Mergem la Udriste. E meci mare, joaca echipa politiei, Dinamo. Nimeni n-avea chef sa scrie procese verbale asa ca povestea se intinde pe cateva ore. (Hai sictir partea a 7-a pentru interesul “baietilor”). Completam declaratii. Discut cu soferul, ne intelegem. Trec cu vederea, isi cere scuze. Ma ajuta cu reparatiile, desi legea nu-l obliga, Eu il avertizez ca daca nu cotizeaza merg in civil. Am mai facut-o si cu Jandarmeria si nu mi-e frica sa o fac cu un civil. Timpul trece. Intr-un final, e gata procesul verbal.

Rezultatul: Soferul si-a luat actele, m-a salutat si a plecat. Eu, mi-a luat actele, mai putin permisul. Mi-am luat o dovada de circulatie si astept “decizia procurorului” in ceea ce priveste sanctiunea pe care o voi primi (!!!!!!!!). DA. Ai citit bine. Pe care O VOI PRIMI. Probabil 2-3 puncte si vreo 70 RON. De ce? Pentru neadaptarea vitezei la conditiile de trafic.

- Pai chief, n-avem viteza, asa ati zis!
- Stim, dar asa cere legea.

- Cum adica. Pai cum puteam sa-l evit pe ala cand mi-a intrat in fata la 2 metri. Numai daca stationam puteam sa evit.
- (Razand) Trebuia sa stationezi! Glumesc si eu…

Glume, glume. Cand suferi te cam doare in cur de glumele basite ale baietilor veseli.

Din spate, de la tipul mai in varsta aud:

- Bine, daca vrei poti depune plangere!
- Ce plangere?
- Impotriva ta pentru auto-vatamare, iti scoti si bani de motor la proces… de la tine.

Hopa, alta gluma, dar amuzanti mai sunteti in seara asta baieti! Sictir mestere. Va mirati de ce n-avem respect pentru voi si cacaturile alea de le numiti grade pe umar? Imbuibati, nesimtiti, glume proaste, lege de cacat. Mai vreti motive? Hai sictir 8.

Si uite cum plec de la politie cu daune la motor, daune fizice, luat la misto si cu dreptatea infipta undeva adanc in cur.

Hai sictir Politia Romana. Hai sictir taraturilor din Parlamentul Romaniei, legiuitorii de vaza ai unei tari in care tinerii si-au pierdut increderea si speranta. N-avem dreaptatea de partea noastra. Avem obligatii. N-avem drepturi. Nu noi cel putin, muritorii de rand. Noi avem doar dreptul sa crapam dracu’ mai repede sa nu le mai respiram aerul curvelor astora.

Hai sictir ca ma doare. Ma doare mai mult ego-ul tavalit de voi prin mizerie decat ma dor ranile.

Te prezinti frumos, scuipi putin sange si astepti cu inima la gura rezultatul analizelor. Cand rezultatul se intoarce, surpriza, una dintre valori (ce in conditii normale nu ar trebui sa depaseasca ~35) apare cu valoarea 73,3 (dublu!). Fuga cu rezultatele inapoi la medicul de familie, reactii de tipul “Of Doamne… e uriasa valoarea!”.

Deja te gandesti la ce e mai rau, eventual mai bagi un set de analize suplimentare, pentru rezultate mai detaliate… vreo 1000 RON, ca deh, cu sanatatea nu-i de joaca.

In acelasi timp, speri intr-o greseala, asa ca te duci la Victor Babes, si repeti analizele initiale. Vine rezultatul, totul e in regula. What the fu*k!? Alti bani, alta distractie. Vin si rezultatele testelor suplimentare. Uite ca si alea sunt in regula.

Dar de ce acele 2 seturi initiale au valori atat de diferite? Hai sa le mai facem o data… ca tot omul, 2 din 3. Ies iarasi bine.

Si uite asa, totul este de fapt OK, iar unul sau mai multi boi de la Euroclinic te fac sa te gandesti la ce e mai rau, datorita dezinteresului cu care-si fac meseria si pentru care-i platesti de iti da pe nas.

Hai sictir ma! Hai sictir pentru 3 saptamani de morcovi gratuiti, bani cheltuiti degeaba.

PS: Nu neg, am auzit si de cazuri fericite si profesionisti la ei (altfel nu ajungeam acolo), dar de ce trebuie mereu sa fie o problema de dat cu banul? De ce trebuie sa ai “sansa” sa nimeresti pe cineva capabil si/sau interesat?

Daca traiesti cu senzatia asta, uita de ea. Daca ai putina vechime in munca inseamna ca ai adunat o suma frumusica depusa la CNAS. Ce poti face cu acesti bani? Poti sa mori!

Cum vine treaba asta? Foarte simplu. Nemernicii astia iti vorbesc despre asigurari medicale, dar ele nu valoreaza nici cat negru sub unghie. In afara de cateva injectii banale si 2-3 pastile de aspirina nu poti face mai nimic deoarece multe dintre spitalele specializate sau de renume, precum si cabinetele medicale private nu au contract cu CNAS. Toti fug de ei ca de dracu. In ciuda sumelor fabuloase ce le intra in buzunar, nu platesc niciodata la timp, ca sa nu mai vorbim de suma infima pe care o acopera in caz de necaz.

Zilele trecute am aflat ca un RMN costa in jur de 800-900 RON, din care CNAS-ul acopera in jur de 250 RON, cu chiu cu vai si cu multe hartii de sters la cur completate, asta in fericitul caz in care se va gasi cineva dispus sa faca RMN-ul pe “banii” CNAS.

Asa ca dragii mei, uitati de CNAS. Ganditi-va la sanatatea voastra inainte sa se inrautateasca, inainte sa aveti nevoie de magarii astia, sau daca e neaparat nevoie, orientati-va spre alte metode de asigurare.

Hai sictir CNAS. Hai sictir legislatorilor romani ca nu fundamenteaza normele legislative pentru functionarea corecta a acestui sistem. Sunteti toti niste javre!

Daca era un apel fals coboram? Raspundeam la returnarea apelului pe acelasi numar de telefon?
Ei bine, echipajul de jandarmi era asa pornit (probabil i-am deranjat) sa-mi ia un “interviu” si sa ma prinda ca, citez, “le-am tras teapa”, incat facusera cordon in jurul meu. Stimabililor, e patetic si nu ma sperie. Ati mai facut o data greseala sa ma luati aiurea pe strada datorita unor suporteri care va injurau, dar eu eram mai accesibil. Ati pierdut aiurea un proces pe tema asta.

Cum s-a rezolvat situatia? Daca nu aparea la geam un vecin care intr-un final a confirmat cele spuse de mine si daca unul dintre jandarmii plecati in “recunoastere” nu ar fi gasit o victima, probabil nu s-ar fi rezolvat.

Cea de-a doua situatie a implicat-o pe bunica mea, care datorita unui nivel ridicat al tensiunii a fost la un pas de infarct.
Am apelat 112. Mi-a raspuns o domnisoara ce mi-a facut legatura la serviciul de ambulanta, unde am fost intrebat: “Ce varsta are persoana?”, iar eu, naiv, am raspuns: “80″. Prostul de mine nu s-a gandit ca tocmai le-am servit o scuza pentru a-si spune: “Lasa-o ba, hai la alalalt ca aia oricum e batrana. Daca moare, asta e, i-a venit timpul!”

Si uite asa au trecut 2 ore si un sfert asteptand ambulanta, iar ceasul se facuse 1:30 AM. Intr-un final, a sosit. Un Fiat Punto, frumos colantat. Din el se da jos un medic. Cobor sa-l aduc in casa. Il salut, imi raspunde, cad pe spate. Duhnea a alcool de la o posta. Varsta? Cam 60-70. Intra in casa, incepe consultatia, incep glumele de prost gust, ma abtin cu greu sa nu-i trag 2 palme.

Deschide geanta, ne lasa “cele mai bune medicamente” (Acid Acetilsalicilic – Aspirina) si da sa plece. Il conduc. Se opreste in hol si spune: “Eu ti-am dat ce aveam mai bun, acum da si tu cat ai.” Scot 20 RON la gandul ca (desi e platit sa faca asta), macar sa-i fac seara mai placuta. Raspunsul: “Hai mai pune o suta sa fie bine.” Replica: “Nu mai am!”. “Hai, 50 de mii sa-i dau si la sofer”. In mintea mea imi spun: Cui? Lu’ ala care a facut 2 ore pana aici pe timp de noapte intr-un Bucuresti gol?. Si ii raspund din nou: “Mai am 10 mii.”, iar doctorul zice: “Hai lasa asa. Mai da-l in pi*da ma-sii de sofer ca si asa nu face nimic!”.

Pai bine mai nemernicilor? Dupa ce ca erati pregatiti sa-mi lasati bunica sa moara, veniti dupa 2 ore, beti, cersind bani, si fara pic de respect pentru colegii vostri! Stiu ca in sistemul sanitar e greu. Stiu ca sunt si oameni cinstiti si au tot respectul meu. Pentru ceilalti, cei ce se regasesc in profilul medicului de mai sus:

Hai sictir, jigodiilor!